ceai de pufulita cu flori mici de la dacia plant; este recomandat in prostatite, hipertrofie benigna de prostata, adenom de prostata, boli renale si ale cailor urinare, tulburari de mictiune

PUFULIŢĂ
(Epilobium parviflorum)

Pufuliţa face parte din familia Onagraceae, fiind o plantă erbacee, perenă, cu frunze ovat-lanceolate şi flori roşii-purpurii. Originară din Europa, Asia şi Africa, creşte în locuri umede, mlăştinoase, crânguri, zăvoaie, pe lângă izvoare, pârâuri, lacuri sau râuri. Se utilizează în medicina tradiţională, pentru tratarea afecţiunilor prostatei, în special a adenomului de prostată. Se mai numeşte răscoage, sburătoare, limbricaş.
Actiuni
antiinflamator, antitumoral (acţionează în special asupra vezicii urinare şi prostatei), decongestiv, coleretic, colagog, astringent, hemostatic, dezinfectant, diuretic, depurativ, regenerant tisular mai ales la nivelul prostatei şi rinichilor.
Indicatii
se utilizează ca adjuvant în: prostatite, hipertrofie benignă de prostată, adenom de prostată, boli renale şi ale căilor urinare, tulburări de micţiune.
Contraindicatii
sarcină, alăptare, alergie la pufuliţă.

Administrare

-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apă.
-maceratul la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă rece, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu macerat pe zi, cu 30min. înainte de mese.
-infuzia – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.

COMPOZIŢIE CHIMICĂ:
acizi triterpenici (ursolic, oleanolic, hidroxiursolic, hidroxioleanolic), galotanin hidrolizabil, saponine triterpenice, saponine steroidice, poliholozide, flavonozide, ulei volatil , camferol, myrcetin, quercetol, aminoacizi esenţiali (cisteină, serină, valină, leucină, prolină, treonină, izoleucină), vitamina C, acid elagic, acid cafeic, β-sitosterol, pectine, etc.

ceai de pelin de la dacia plant; este recomandat in plagi, vulvo-vaginite (candidoza genitala), hemoroizi, helmintiaze

PELIN
(Artemisia absinthium)

Pelinul face parte din familia Asteraceae, fiind o plantă erbacee, perenă, întâlnită pe câmpuri, marginea drumurilor, în zone de şes şi de deal, pe terenuri aride şi pietroase. Denumirea ştiinţifică a plantei Artemisia provine de la ”Artemis”, care în Grecia Antică era zeiţa vânătorii, a pădurilor şi a vindecărilor miraculoase. Prima menţiune a plantei apare în Papyrus Ebers, unul din cele mai vechi tratate medicale ale Egiptului Antic, care datează din anul 1550 î. Ch., în care se menţionează că, pelinul era utilizat pentru combaterea viermilor intestinali, proprietate pentru care se foloseşte şi astăzi în medicina tradiţională. Se mai numeşte iarba-fecioarelor, pelin de grădină, pelin negru, pelin verde, pelinaş, etc.
Actiuni
EXTERN:
antiinflamator, anticandidozic, vermifug.
Indicatii
EXTERN:
se utilizează ca adjuvant în: plăgi, vulvo-vaginite (candidoză genitală), hemoroizi, helmintiaze.
Contraindicatii
Nu se utilizează pentru uzul intern.

Administrare

EXTERN:
-în plăgi şi vulvo-vaginite (candidoză genitală) se fac spălături cu soluţia concentrată de macerat sau infuzie de plantă;
-în hemoroizi se fac spălături, băi de şezut sau se pot aplica local comprese cu soluţia concentrată de macerat sau infuzie de plantă.
-în helmintiaze (viermi intestinali) se fac clisme cu maceratul sau cu infuzia de plantă (la adulţi).

Pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Pulberea obţinută se foloseşte la prepararea soluţiei concentrate de macerat sau infuzie de plantă.

Soluţia concentrată de macerat sau infuzie de plantă se obţine după modul următor:
Maceratul la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se foloseşte numai pentru administrarea externă.
Infuzia – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se foloseşte numai pentru uzul extern.

COMPOZIŢIE CHIMICĂ:
proazulene (artabsină, absintină, anabsintină), ulei volatil (alcătuit din tuiol, tuinonă, felandren), flavone (artemisetină), fitosteroli, vitamine (B6 şi C), acid folic, săruri minerale, etc.