ceai de tataneasa de la dacia plant; este recomandat in contuzii, entorse, luxatii, fracturi, tendinite, artrite, reumatism, hemoroizi, eczeme, plagi

TĂTĂNEASĂ
(Symphytum officinale)

Tătăneasa face parte din familia Boraginaceae, fiind o plantă înăltuţă, cu frunze ovat-lanceolate şi flori de formă tubulară şi culoare violacee. Creşte la marginea apelor stătătoare, în zăvoaie, lunci, locuri mlăştinoase, la marginea culturilor, în luminişuri şi locuri cu umiditate ridicată. Cunoscută încă din antichitate datorită proprietăţilor terapeutice, era utilizată ca remediu pentru oprirea sângerărilor şi pentru vindecarea fracturilor şi a rănilor. Se mai numeşte barba-tatei, buruiana lui Tatin, iarbă întăritoare, mierea-ursului, rădăcină neagră, etc.
Actiuni
cicatrizant, antiinflamator, emolient, hemostatic.
Indicatii
EXTERN:
se utilizează ca adjuvant în: contuzii, entorse, luxaţii, fracturi, tendinite, artrite, reumatism, hemoroizi, eczeme, plăgi.
Contraindicatii
Nu se utilizează pentru uzul intern. Nu se aplică pe răni deschise.

Administrare

Se administrează local sub formă de cataplasme, care se obţin astfel: 2-3 linguri cu pulbere fin măcinată se amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament ocluziv, care să poată menţine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.
-pulberea – se obţine prin măcinarea plantei cu o râşniţă electrică.

COMPOZIŢIE CHIMICĂ:
alantoină, poliholozide (amidon, fructani), taninuri, alcaloizi pirolizidinici, saponozide triterpenice, acid litospermic, aminoacizi, asparagină, etc.

ceai de talpa gastei de la dacia plant; este recomandat in aritmii cardiace, hipertensiune arteriala, afectiuni cardiace pe fond nervos, distonii neurovegetative, anxietate, nevroze, tromboze ginecologice

TALPA GÂŞTEI
(Leonurus cardiaca)

Talpa gâştei face parte din familia Lamiaceae, fiind o plantă erbacee, perenă, heliofilă, cu o tulpină înaltă de până la un metru, goală în interior şi frunze adânc lobate, cu trei crestături, cele din vârful tulpinii fiind alungite şi dinţate, aducând ca formă cu talpa unei gâşte. Florile, de culoare roz sunt dispuse la baza frunzelor. Denumirea latină a plantei ”cardiaca” indică faptul că, aceasta a fost cunoscută şi utilizată încă din antichitate în tratamentul afecţiunilor cardiace. Se mai numeşte apucătoare, talpa-lupului, buruiană de bleasnă, cătâjnică, creasta-cocoşului, iarbă-flocoasă, lingorică, iarbă de dat, etc.
Actiuni
sedativ, antispastic, vasodilatator, antiaritmic, antihipertensiv, diuretic, cardiotonic, uterotonic.
Indicatii
se utilizează ca adjuvant în: aritmii cardiace, hipertensiune arterială, afecţiuni cardiace pe fond nervos, distonii neurovegetative, anxietate, nevroze, tromboze ginecologice.
Contraindicatii
sarcină, alergie la talpa gâştei.
Precautii
SUPRADOZARE:
Supradozarea poate conduce la fenomene toxice hepatice.

Administrare

-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apă.
-maceratul la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu macerat pe zi, cu 30min. înainte de mese.
-infuzia – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.

COMPOZIŢIE CHIMICĂ:
flavonoide (rutozidă, hiperozidă, quercetină), alcaloizi (leonurina, stachidrina), iridoide, compuşi diterpenici cu structură furanică, heterozide cardiotonice bufadienolidice, saponozide, steroli, ulei volatil, vitamine (A, C, E), taninuri, substanţe minerale, etc.