ceai de salvie de la dacia plant; este recomandat in dischinezii biliare, dispepsii, diabet zaharat, dismenoree, hipermenoree, viroze respiratorii, gingivite, stomatite, afte bucale, plagi, eczeme, hiperhidroza (transpiratie excesiva)

SALVIA
(Salvia officinalis)

Salvia face parte din familia Lamiaceae, fiind un subarbust cultivat, originar din zona mediteraneeană. Denumirea ştiinţifică a plantei ”Salvia” provine din verbul latin ”salvare” care înseamnă a salva. În antichitate era considerată un panaceu universal, având peste 60 de indicaţii menţionate în textele istorice, cele mai cunoscute fiind utilizările sale ca remediu pentru: tratarea muşcăturilor de şerpi, creşterea fertilităţii la femei, scăderea transpiraţiei la bolnavii de tuberculoză, scăderea secreţiei lactate la lehuze, etc. Medicul şi botanistul grec Dioscoride recomanda planta ca diuretic, emenagog (pentru declanşarea ciclului menstrual) şi hemostatic. Se mai numeşte jaleş de grădină, salbie, cilvie, jalnică, selghie, etc.
Actiuni
INTERN:
stomahic, coleretic şi colagog, carminativ, antiinflamator, antispastic, estrogen, emenagog (declanşează ciclul menstrual), reduce simptomele menopauzei (bufeurile şi transpiraţiile nocturne), îmbunătăţeşte memoria, creşte tonusul psihic, antisudorific, antiseptic, hipoglicemiant, antinevralgic, hemostatic.
EXTERN:
dezinfectant, cicatrizant, antiinflamator, hemostatic.
Indicatii
INTERN:
se utilizează ca adjuvant în: dischinezii biliare, dispepsii, colici gastro-intestinale, meteorism (balonare), diabet zaharat, dismenoree, hipermenoree, menstruaţii neregulate, menopauză, surmenaj psihic şi intelectual, bronşite cronice, viroze respiratorii, hiperhidroză (transpiraţie excesivă), nevralgii.
EXTERN:
se utilizează ca adjuvant în: gingivite, stomatite, afte bucale, sângerări ale gingiei, plăgi, eczeme, dishidroză palmo-plantară, hiperhidroză (transpiraţie excesivă).
Contraindicatii
hipertensiune arterială, epilepsie, sarcină, alăptare, copii mici, alergie la salvie.
Precautii
SUPRADOZARE:
Intoxicaţia cu salvie determină apariţia următoarelor simptome: agitaţie, vărsături, vertij, tahicardie, tremor, convulsii, tulburări renale.

Administrare

INTERN:
-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apă.
-maceratul la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu macerat pe zi, cu 30min. înainte de mese.
-infuzia – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.
EXTERN:
-în gingivite, stomatite, afte bucale şi sângerări ale gingiei se fac spălături bucale cu maceratul sau cu infuzia de plantă;
-în plăgi, eczeme, dishidroza palmară şi plantară (tulburări de eliminare a transpiraţiei la nivelul picioarelor şi mâinilor) se fac spălături locale cu maceratul sau cu infuzia de plantă;
-în hiperhidroză (transpiraţie excesivă) se fac spălături locale cu maceratul sau cu infuzia de plantă.

COMPOZIŢIE CHIMICĂ:
ulei volatil (alcătuit din α şi β-tuionă, 1,8-cineol, camfor, α şi β-pinen, camfen, mircen, limonen), diterpene fenolice (acid carnosolic, carnosol, romanol, salvină), triterpene (α şi β-amirenol, acizii ursolic, oleanolic, crategolic), acid rozmarinic, flavonoide, taninuri catehice, fitosteroli (β-sitosterol, stigmasterol), beta-caroten, alfa-tocoferol, acid pantotenic, enzime, etc.