ceai de rostopasca de la dacia plant; este recomandat in dischinezii biliare, colecistite, colici, hepatite, ciroza hepatica, tuse spastica, tumori de esofag, pancreas, ficat, plamini, rani, fistule, dermatoze, psoriazis, negi, bataturi

ROSTOPASCĂ
(Chelidonium majus)

Rostopasca face parte din familia Papaveraceae, fiind o plantă erbacee, perenă, întâlnită în păduri, grădini, pe lângă ziduri, garduri, în câmpii sau zone montane. Datorită proprietăţilor sale curative, rostopasca este considerată a fi una dintre cele mai puternice plante de leac utilizate în terapie de-alungul timpului. Conform scrierilor lui Dioscoride, denumirea ştiinţifică a plantei, ”Chelidonium” provine din grecescul ”helidonous” care înseamnă rândunică, şi se datorează faptului că, perioada de înflorire a plantei coincide cu sosirea rândunelelor. În medicina populară, planta a primit denumirea de negelariţă deoarece, era folosită pentru extirparea negilor încă din Evul Mediu. Se mai numeşte buruiană de cele sfinte, gălbănare, hilindunea, iarba-rândunelei, mac sălbatic, măselariţă, negeloasă, scânteiuţă, etc.
Actiuni
INTERN:
stimulează şi reglează secreţia hepatică de bilă, stimulează tonusul şi peristaltismul vezicii biliare ameliorând fluxul biliar, hepatoprotector, hipolipemiant, hipocolesterolemiant, normalizează valorile bilirubinei şi ale colesterolului, antilitiazic, analgezic, antispastic, antiinflamator, sedativ şi narcotic al centrilor nervoşi superiori, antibacterian, antimicotic, antiviral, antitumoral.
EXTERN:
cicatrizant, antibacterian, antimicotic, antiviral, antitumoral.
Indicatii
INTERN:
se utilizează ca adjuvant în: dischinezii biliare, colecistite acute şi cronice, colici hepatobiliare, hepatite cronice, ciroză hepatică, litiază biliară, spasme ale tractului gastrointestinal, tuse spastică, tumori de esofag, pancreas, ficat, plămâni.
EXTERN:
se utilizează ca adjuvant în: răni, fistule, dermatoze, psoriazis, infecţii cronicizate ale pielii, negi, bătături, cheratită, tumori cutanate.
Contraindicatii
copii sub 14 ani, sarcină, alăptare, alergie la rostopască.
Precautii
Rostopasca este o plantă puternic activă. Din acest motiv se utilizează numai la recomandarea medicului.

SUPRADOZAREA:
Intoxicaţia apare la doze mari (peste 7 grame pe zi) şi se manifestă prin: greţuri, vărsături, diaree, colici abdominale, somnolenţă, fenomene toxice hepatice, dureri de cap, ameţeli, delir, halucinaţii, asfixie, putând conduce la exitus.

Administrare

INTERN:
Cura internă durează zece zile, urmată de o pauză de zece zile, după care se poate relua.
-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică, după care se cerne prin sita pentru făină albă.
Se ia, de regulă, un vârf de cuţit (0,25grame) de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min. după care se înghite cu apă.
-infuzia – se prepară dintr-o linguriţă cu plantă adăugată la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15min. la temperatura camerei, apoi care se strecoară şi se bea în cursul zilei. În scop terapeutic se administrează câte 1-2 linguri la 3 ore. A nu se depăşi o cană cu infuzie pe zi.
EXTERN:
-se aplică local sub formă de cataplasme, care se obţin astfel: 1-2 linguri cu pulbere fin măcinată se
amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament care să poată menţine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.

COMPOZIŢIE CHIMICĂ:
alcaloizi (chelidonină, homochelidonină, sangvinarină, cheleritrină, coptizină, berberină), saponozide, acid chelidonic, flavonozide, taninuri, carotenoide, etc.