ceai de talpa gastei de la dacia plant; este recomandat in aritmii cardiace, hipertensiune arteriala, afectiuni cardiace pe fond nervos, distonii neurovegetative, anxietate, nevroze, tromboze ginecologice

TALPA GÂŞTEI
(Leonurus cardiaca)

Talpa gâştei face parte din familia Lamiaceae, fiind o plantă erbacee, perenă, heliofilă, cu o tulpină înaltă de până la un metru, goală în interior şi frunze adânc lobate, cu trei crestături, cele din vârful tulpinii fiind alungite şi dinţate, aducând ca formă cu talpa unei gâşte. Florile, de culoare roz sunt dispuse la baza frunzelor. Denumirea latină a plantei ”cardiaca” indică faptul că, aceasta a fost cunoscută şi utilizată încă din antichitate în tratamentul afecţiunilor cardiace. Se mai numeşte apucătoare, talpa-lupului, buruiană de bleasnă, cătâjnică, creasta-cocoşului, iarbă-flocoasă, lingorică, iarbă de dat, etc.
Actiuni
sedativ, antispastic, vasodilatator, antiaritmic, antihipertensiv, diuretic, cardiotonic, uterotonic.
Indicatii
se utilizează ca adjuvant în: aritmii cardiace, hipertensiune arterială, afecţiuni cardiace pe fond nervos, distonii neurovegetative, anxietate, nevroze, tromboze ginecologice.
Contraindicatii
sarcină, alergie la talpa gâştei.
Precautii
SUPRADOZARE:
Supradozarea poate conduce la fenomene toxice hepatice.

Administrare

-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apă.
-maceratul la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu macerat pe zi, cu 30min. înainte de mese.
-infuzia – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.

COMPOZIŢIE CHIMICĂ:
flavonoide (rutozidă, hiperozidă, quercetină), alcaloizi (leonurina, stachidrina), iridoide, compuşi diterpenici cu structură furanică, heterozide cardiotonice bufadienolidice, saponozide, steroli, ulei volatil, vitamine (A, C, E), taninuri, substanţe minerale, etc.

ceai de sunatoare de la dacia plant; este recomandat in gastrite, ulcer gastric şi duodenal, dischinezii biliare, hepatite, colite, colici, diaree, depresii, spaima, groaza, bronsite, dismenoree, gingivite, abces dentar, rani, arsuri, eczeme, leziuni superficiale, hemoroizi, ten iritat

SUNĂTOARE
(Hypericum perforatum)

Sunătoarea face parte din familia Hypericaceae, fiind o plantă erbacee, perenă, heliofilă, cu frunze ovat-eliptice şi flori galbene. Denumirea ştiinţifică a plantei ”Hypericum” provine din ”hyper” şi ”eikon”, care în limba greacă înseamnă ”peste o apariţie”, ceea ce face trimitere la protecţia împotriva spiritelor rele, demoniace. Hippocrate utiliza planta datorită acţiunii sale antiinflamatoare. În secolul al XIX-lea, sunătoarea se folosea în medicina tradiţională pentru tratarea ulcerului, isteriei şi al depresiilor. Se mai numeşte asunătoare, buruiană de năduf, floare de sunătoare, floare galbină, iarba-crucii, iarba-spaimei, sburătoare, şovârf galben, etc.
Actiuni
INTERN:
coleretic, colagog, stimulent al funcţiilor hepatice, antispastic, antiinflamator, antimicrobian, antiviral, antidepresiv, anxiolitic, astringent, antidiareic, hemostatic local, antihemoroidal, vasodilatator, hipotensiv.
EXTERN:
cicatrizant, antiinflamator, dezinfectant, antimicrobian, hemostatic.
Indicatii
INTERN:
se utilizează ca adjuvant în: gastrite hiperacide, ulcer gastric şi duodenal, dischinezii biliare, hepatite acute şi cronice, colite, enterocolite, colecistite, colici hepatobiliare, colici abdominale, diaree, depresii, distonii neurovegetative, pavor nocturn (spaimă, groază), bronşite, inflamaţii ale tractului uro-genital, dismenoree, enurezis (la copii).
EXTERN:
se utilizează ca adjuvant în: gingivite, abces dentar, răni, arsuri, eczeme, leziuni superficiale, hemoroizi, ten iritat.
Contraindicatii
fotosensibilitate , alergie la sunătoare.
Precautii
REACŢII ADVERSE:
pot apărea fotosensibilitate şi alergii cutanate.

SUPRADOZARE:
Intoxicaţia cu sunătoare poate produce fenomenul de hipericism, manifestat prin tulburări psihomotorii şi eriteme edematoase.

Administrare

INTERN:
-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apă.
-maceratul la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu macerat pe zi, cu 30min.înainte de mese.
-infuzia – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.
EXTERN:
-în gingivite şi în abces dentar se fac spălături bucale cu maceratul sau cu infuzia de plantă;
-în arsuri şi în cazul tenului iritat se fac spălături locale sau se administrează sub formă de comprese cu macerat sau cu infuzie de plantă;
-în răni, eczeme, hemoroizi şi leziuni superficiale se administrează sub formă de comprese sau cataplasme aplicate local, care se obţin astfel: 2-3 linguri cu pulbere fin măcinată se amestecă cu apă caldă, astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament ocluziv care să poată menţine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.

COMPOZIŢIE CHIMICĂ:
naftodiantrone (hipericina, pseudohipericina, protohipericina), ulei volatil (alcătuit din α-pinen şi cadinen), flavonozide (hiperozidă, rutozidă, izoquercitrozidă), taninuri, acid cinamic, acid cafeic, acid clorogenic, hiperforină, xantone, carotenoide, rezine, substanţe minerale, etc.