Ceai de Salvie – Dacia Plant
ceai de salvie de la dacia plant; este recomandat in dischinezii biliare, dispepsii, diabet zaharat, dismenoree, hipermenoree, viroze respiratorii, gingivite, stomatite, afte bucale, plagi, eczeme, hiperhidroza (transpiratie excesiva)
SALVIA
(Salvia officinalis)
Salvia face parte din familia Lamiaceae, fiind un subarbust cultivat, originar din zona mediteraneeană. Denumirea ştiinţifică a plantei ”Salvia” provine din verbul latin ”salvare” care înseamnă a salva. În antichitate era considerată un panaceu universal, având peste 60 de indicaţii menţionate în textele istorice, cele mai cunoscute fiind utilizările sale ca remediu pentru: tratarea muşcăturilor de şerpi, creşterea fertilităţii la femei, scăderea transpiraţiei la bolnavii de tuberculoză, scăderea secreţiei lactate la lehuze, etc. Medicul şi botanistul grec Dioscoride recomanda planta ca diuretic, emenagog (pentru declanşarea ciclului menstrual) şi hemostatic. Se mai numeşte jaleş de grădină, salbie, cilvie, jalnică, selghie, etc.
Actiuni
INTERN:
stomahic, coleretic şi colagog, carminativ, antiinflamator, antispastic, estrogen, emenagog (declanşează ciclul menstrual), reduce simptomele menopauzei (bufeurile şi transpiraţiile nocturne), îmbunătăţeşte memoria, creşte tonusul psihic, antisudorific, antiseptic, hipoglicemiant, antinevralgic, hemostatic.
EXTERN:
dezinfectant, cicatrizant, antiinflamator, hemostatic.
Indicatii
INTERN:
se utilizează ca adjuvant în: dischinezii biliare, dispepsii, colici gastro-intestinale, meteorism (balonare), diabet zaharat, dismenoree, hipermenoree, menstruaţii neregulate, menopauză, surmenaj psihic şi intelectual, bronşite cronice, viroze respiratorii, hiperhidroză (transpiraţie excesivă), nevralgii.
EXTERN:
se utilizează ca adjuvant în: gingivite, stomatite, afte bucale, sângerări ale gingiei, plăgi, eczeme, dishidroză palmo-plantară, hiperhidroză (transpiraţie excesivă).
Contraindicatii
hipertensiune arterială, epilepsie, sarcină, alăptare, copii mici, alergie la salvie.
Precautii
SUPRADOZARE:
Intoxicaţia cu salvie determină apariţia următoarelor simptome: agitaţie, vărsături, vertij, tahicardie, tremor, convulsii, tulburări renale.
Administrare
INTERN:
-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apă.
-maceratul la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu macerat pe zi, cu 30min. înainte de mese.
-infuzia – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.
EXTERN:
-în gingivite, stomatite, afte bucale şi sângerări ale gingiei se fac spălături bucale cu maceratul sau cu infuzia de plantă;
-în plăgi, eczeme, dishidroza palmară şi plantară (tulburări de eliminare a transpiraţiei la nivelul picioarelor şi mâinilor) se fac spălături locale cu maceratul sau cu infuzia de plantă;
-în hiperhidroză (transpiraţie excesivă) se fac spălături locale cu maceratul sau cu infuzia de plantă.
COMPOZIŢIE CHIMICĂ:
ulei volatil (alcătuit din α şi β-tuionă, 1,8-cineol, camfor, α şi β-pinen, camfen, mircen, limonen), diterpene fenolice (acid carnosolic, carnosol, romanol, salvină), triterpene (α şi β-amirenol, acizii ursolic, oleanolic, crategolic), acid rozmarinic, flavonoide, taninuri catehice, fitosteroli (β-sitosterol, stigmasterol), beta-caroten, alfa-tocoferol, acid pantotenic, enzime, etc.
Ceai de Rozmarin – Dacia Plant
ceai de rozmarin de la dacia plant; este recomandat in vertij (ameteala), migrene, la persoanele virstnice cu tulburari de circulatie si memorie, surmenaj psihic si intelectual, afectiuni hepatobiliare, indigestie, ateroscleroza, reumatism, artroze, dureri musculare, sciatică, nevralgii
ROZMARIN
(Rosmarinus officinalis)
Rozmarinul face parte din familia Lamiaceae, fiind un subarbust peren, plăcut mirositor, de origine mediteraneeană, unde creşte spontan. Denumirea ştiinţifică Rosmarinus este considerată a fi derivată din latina veche, unde se numea ”roua mării” datorită culorii albastru pal a florilor şi datorită faptului că, rozmarinul creşte de multe ori în apropierea mării. În mod tradiţional, rozmarinul era utilizat pentru îmbunătăţirea memoriei, fiind un simbol al amintirilor şi al prieteniei. Grecii antici ardeau rozmarinul pentru a alunga spiritele rele şi bolile. Într-o tradiţie similară, crenguţele de rozmarin erau aşezate sub pernă pentru a alunga coşmarurile. Se mai numeşte mirtin, rojmalin, rusmarin, etc.
Actiuni
INTERN:
stimulent al circulaţiei cerebrale şi periferice, îmbunătăţeşte memoria, creşte capacitatea de concentrare, creşte tonusul psihic, adaptogen (antistress), tonic digestiv, coleretic şi colagog, hipocolesterolemiant, antispastic, diuretic, antireumatic, antihipertensiv, antiseptic respirator şi intestinal, antioxidant, antitumoral.
EXTERN:
rubefiant (revulsiv), antireumatic.
Indicatii
INTERN:
se utilizează ca adjuvant în: vertij (ameţeală), migrene, insuficienţă circulatorie periferică şi cerebrală, la persoanele vârstnice cu tulburări de circulaţie şi memorie, surmenaj psihic şi intelectual, afecţiuni hepatobiliare, indigestie, colici abdominale, hipercolesterolemie, ateroscleroză, hipertensiune arterială, gută, reumatism.
EXTERN:
se utilizează ca adjuvant în: reumatism, artroze, dureri musculare, sciatică, nevralgii.
Contraindicatii
sarcină, alăptare, copii mici, alergie la rozmarin.
Precautii
SUPRADOZARE:
În doze mari (peste 15 grame pe zi), rozmarinul este toxic, producând : crampe abdominale, greaţă, nefrite.
Administrare
INTERN:
-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia 1/2 linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Planta se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
-maceratul la rece – se prepară dintr-o linguriţă cu vârf de plantă adăugată la 250ml de apă rece, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 2 căni cu macerat pe zi, cu 30min. înainte de mese.
-infuzia – se prepară dintr-o linguriţă cu vârf de plantă adăugată la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 2 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.
EXTERN:
-se aplică local sub formă de cataplasme, care se obţin astfel: 2-3 linguri cu pulbere fin măcinată se amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament ocluziv care să poată menţine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.
COMPOZIŢIE CHIMICĂ:
ulei volatil (alcătuit din 1,8-cineol, limonen, mircen, p-cimen, camfen, camfor, β-cariofilen), diterpene fenolice (acid carnosolic, carnosol, rosmanol), triterpene (α şi β-amirenol, acid ursolic şi oleanolic), flavonoide (diosmină, diosmetină, luteolol, hesperidină), acizi fenolici (cafeic, gentizic, vanilic, siringic), derivaţi de acid cafeic (acidul rozmarinic), taninuri, aminoacizi, vitamina C, etc.