Harpagophytum este o plantă târâtoare cu rădăcini tuberoase şi flori mari, în formă de trompetă, de culoare roşu-violacee, care creşte în deşertul Kalahari precum şi în savanele semideşertice din sudul şi sud-estul Africii. Denumirea ştiinţifică a plantei ”Harpagophytum” provine din grecescul ”harpagos” care înseamnă cârlig, şi care exprimă forma fructului lemnos. În medicina tradiţională africană se foloseşte pentru tratarea unei game largi de afecţiuni, incluzând malaria, febra, indigestia precum şi bolile reumatice, care constituie de altfel, utilizarea clinică majoră a acestei plante. Harpagophytum a fost introdus pentru prima dată în Europa de către medicul german O.H.Volk în anul 1953, ea fiind întrebuinţată la început pentru tratarea bolilor metabolice însă, în urma cercetărilor întreprinse, oamenii de ştiinţă au recunoscut proprietăţile antireumatice, care conferă o eficienţă deosebită acestei plante, începând cu anul 1970, răspândirea sa în Europa cunoscând o adevărată explozie.

antiinflamator, analgezic, antispastic, hipocolesterolemiant, hipolipemiant, hipoglicemiant, diuretic (cu eliminare de acid uric), antipiretic, stimulează digestia prin creşterea secreţiilor glandelor exocrine (stomac, ficat, bilă şi pancreas), creşte pofta de mâncare.

INDICAŢII MAJORE:
se utilizează ca adjuvant în: reumatism cronic degenerativ (artroze: gonartroză, coxartroză, spondiloză), poliartrită reumatoidă, fracturi, entorse, luxaţii, contuzii, tendinite, bursite, nevralgii, dureri musulare sau de alte origini (dureri de cap, dureri menstruale), gută.

ALTE INDICAŢII: 
se utilizează ca adjuvant în: anorexie, digestie lentă, boli metabolice (hipercolesterolemie, hiperlipidemie), afecţiuni hepatobiliare, etc.

sarcină, alăptare, alergie la Harpagophytum.

se utilizează cu prudenţă în caz de coagulopatii, tratamente fluidifiante sanguine, gastro-duodenite, ulcer gastric şi duodenal.

Administrare